duminică, 19 septembrie 2010

Caffe-latte

cine poate înţelege cum ceaşca aceasta de cafea
întoarsă cu gura în jos, are atât de multe de spus
ce ştiţi voi câte neguroase gânduri
ţipă acolo, înăuntru, aşteptând
apa să le arunce în canalele viitorului
mi-e greu să cred că acolo suntem şi noi
aşteptând vreo ghicitoare să ne elibereze
ce mai contează că sângele meu emană arome braziliene
şi raţiunea ta fierbe pe un pătul de zaţ lavazza
tot se va găsi cineva să ne spele

haide, mai bine, să ne trezim singuri înainte de miezul nopţii
nu ne uneşte decât dezordinea cuvintelor dintre noi
numai bune de aşezat în poeme
eu pun parantezele negre şi tu le umpli cu gândurile albe
atât de multe gânduri încât n-o să mai încapă
în ceaşca aceasta
haide s-o umplem înainte ca alţii să ne hotărască destinul
s-o răstoarne
şi s-adormim dimineaţa fericiţi cu motanul negru torcând la picioare

2 comentarii: