miercuri, 10 noiembrie 2010

oceanul & Torro

poezie pentru semi-copii

Torro, Torro cel rău
credea că atacă oceanul
rupea fâşii după fâşii din el
mi le-aducea la picioare
eu le-aruncam înapoi
dar el se-ntorcea
cu-un mănunchi şi mai mare

oceanul se chinuia să doarmă
dar Torro nu, el hăituia, muşca, sfâşia
mi-aducea mie ofrande

într-o zi oceanul n-a mai suportat
s-a luat cu totul în braţe
şi s-a retras în mine

de-atunci Torro
îmi linge tălpile dimineaţa
tâmplele
noaptea când mă bronzez la lună
urlă dureros cu glas de lup
deşi e doar un spaniel

nu mai suport, vreau linişte
îl iubesc, dar vreau să dorm
câine prost
nu vezi că eu m-am înghiţit cu totul
ai grijă
s-ar putea să fac o gură mare...

joi, 4 noiembrie 2010

De ce (nu) iubim aerienii

sunt un claun cu faţa multicoloră
jumate’ râde jumate’ plânge
împart baloane copiilor
gratis
ţopăi aiurea pe alei
împart fericirea-tristeţea
sub feţe de căţei pictate pe cauciuc

aerienii tot cad
şi rănesc pământenii
se cred mai presus
nu calcă ci muşcă pământul cu tălpile
sfidează
de parcă nu iluzia ar fi sămânţa certitudinii

hai la masă, azi servim fulgi de păpădie
cu lapte şi miere
dar nu mă vrei
nu mai vrei
farfuriile iar zboară de-aiurea prin casă
furculiţe planează fetiş pe gâtlejul tău
nu eu le-am învăţat asta
eu doar le ating cu gândul
se supun orbeşte
şi-aveam un chef nebun să iubesc
să mă las în mătase roşie
dar mi-am uitat nasul de claun
speram să râzi şi să uiţi
ce nu sunt
dar nu
tu nu
nu-mi mai rămâne decât
să-mi iau jumătatea tristă în braţe
cealaltă cade iar în tavan

Dimineaţa alergenică

pentru mine dimineaţa e o gâscă uriaşă
cu picioare grele şi aripi umplute de polen
mă prinde cu pliscul de guler
mă scutură bine de somn
bate din aripi

desfac nuca ochiului cu un briceag de lumină
o durere surdă îmi umple retina
mă sprijin în bastonaşe cu efortul senectuţilor
de parcă noaptea mi-ar căra o sută de ani
pe bandă rulantă dus-întors
până la marginea patului
scrijelitor sâsâit de alarmă
inerente mâncărimi de ochi, strănuturi

Dimineaţa subacvatică

aş vrea să fiu cefalopodă
sepie poate
să mă ascund şi să ies
rece şi curioasă pe tot ce mişcă
să privesc de undeva de jos din adânc
pata galbenă tremurândă piftie
pe buza apei
îi fac un semn cu tentacula
mă propulsez printre stânci, epave, lanuri de alge
Bună ziua Noapte!
Somn uşor Răsărit!