duminică, 17 aprilie 2011

Născută între două nopţi

sunt limpede
sub coastele mele
văd plămânii cărbuni
şi inima un clopot de alamă
- întors cu gura spre cer

nu ştiu cu ce m-ai hrănit
Mamă atunci
de nu mi-a ajuns şi acum
stomacul mi-e strâmt
- flămând tot mai mic

de ce m-ai făcut
între două nopţi
întind ceaşca asta
picură-mi doar un strop
din tine

cerul meu e un ibric
din care curge
doar lapte înnegrit
destinul o lingură
ce-mi plimbă zaţul în voie

la mine dimineţile
sunt ciucuri de sâni
înţărcaţi - împietriţi
poate la tine pruncii
sunt graşi şi frumoşi
ca braţele tale
te-ntreb doar
de ce m-ai lăsat
să mă nasc atunci

dar nu, tu Mamă
n-ai de unde să ştii
pentru că eu te-am părăsit
şi n-am vrut decât să caut
tot ce n-ai putut găsi

în mine

duminică, 27 februarie 2011

Noapte bună

la o singură staţie de mine se afla un univers
ne priveam printr-un singur ochi
un fel de hublou
ne cercetam formele
de fapt acest univers era unul mic
dar nici prea mic
avea trup de om
se rotea în sensul acelor de ceasornic
şi braţele lui indicau mereu alţi aştri

totul se rotea în jurul lui
nici prea aproape
nici prea departe
niciun contact
străzile se transformau în inele
oamenii în sateliţi
felinarele-n stele

ceva mă atrăgea ca un magnet
dar tot acel ceva
cu cât mă apropiam mai mult
îşi schimba polii
eu doar gravitam în jurul lui
din staţie-n staţie
într-un joc de discuţii eliptice
şi aerul dintre noi îl serveam
în loc de „Noapte bună”

Alice se pregăteşte să moară

Alice desena cărăbuşi cu creta pe trotuar
şi ei îşi luau zborul printre blocuri până în primul copac
Alice împărţea raiul într-un simplu şotron
şi ea sărea adânc
grădinile îşi deschideau porţile în privirea ei
dar nici atunci şi de fel niciodată
nu-i simţea nimeni lipsa

mai târziu Alice s-a trezit tăind ceapa
în lacrimile ei se înecau şoarecii, iepurele, pisica Cheshire
Alice tăia mereu ceapă
la început cu milă
şi-apoi cu îndârjire
căra sacoşele de la piaţă
curăţa gresia în baie cu mult Domestos
freca mocheta cu Mister Stupid
(nu l-a suportat niciodată)
gătea pentru toată lumea
dar niciodată şi pentru ea
făcea sex, pentru că aşa trebuie
fuma doar ţigări fără filtru
(pătimaşă plăcere)


Alice credea că dacă face toate lucrurile astea
pe care le face toată lumea şi asta se vrea de la ea
va fi în sfârşit observată
deşi viaţa ei arăta ca o baterie
cu liniuţe din ce în ce mai puţine
piaţă, mancare, sex, tutun ...
piaţă, mancare, sex, tutun ...

cu un ultim efort Alice se apucă de scris
în cartea înţeleptului Omidă
şi ultimul prieten rămas
despre toată viaţa ei dinainte
va povesti despre rai, cărăbuşi
regi şi regine făţarnice
(deşi parcă seamană cu ceva)
se va chema
„Alice se pregăteşte să moară”
(gândea că e un titlu bun pentru că acum, la ştiri, peste tot, doar moartea ce mai atrage)

şi poate atunci când va pune The End
pe ultima filă
oamenii îi vor simţi totuşi lipsa

joi, 24 februarie 2011

getPath to God

mi s-a adeverit că până la urmă drumurile duc ireversibil spre Home
şi nicio scurtătură nu-şi mai are rostul

m-am săturat de toate iconiţele lipite precum afişele pe stâlpi
„priviţi am fentat tot sistemul şi lumea ar trebui acum să mă înţeleagă mai bine
pentru că nu mai are nevoie să sape adânc până în rădăcina istoriei mele”

şi oamenii privesc arogant tot spectacolul ăsta din Front Line
ca atunci când o tipă bună şi-ar vedea acelaşi palton Versace pe alta

mi s-a adeverit că până la urmă
drumurile duc ireversibil spre Home şi Home sunt Eu
o breşă într-un sistem proiectat pentru tot mireanul, cum e Microsoft
şi eu refuz să mă conectez wireless
pentru că tot o strângere de mână îmi ţine de cald

şi n-aş putea să nu enumăr câteva dintre principiile ce guvernează
ciudăţeniile acestui sitem:
- compatibilitate (dacă nu vorbim în acelaşi limbaj nu-l bag în seamă)
- portabilitate (dacă n-aş putea să-l mut după moftul meu ducă-se-n măsa)
- refolosibil (dacă nu are ceva să-mi folosească şi mie la ce bun)

peste toate astea numai discreţia aş recomanda-o
pentru că cine ştie cum vre-un şmecher te-ar confunda cu un Xbox
şi-ar ţopăi fericit prin faţa ta bucuros că se vede pe sine

cel mai sănătos ar fi să mă rescriu cu totul în limbajul lui Pascal
să mă introduc într-un sistem nemaiauzit
în care vor funcţiona de minune comenzi de genul
„getPath” (to God) pentru escape sau out of system
„goto” (nowhere) ca buclă pentru Hell
oamenilor le-aş răspunde aşa cum sunt obişnuiţi
„if ... else”

amatorilor de senzaţii mi-aş lăsa pe ecran
doar jucării AJAX să nu se plictisească


i (sau cel mai scurt poem din lume)

câteva zile mi-a tot ciocănit în minte
un semn de exclamare
până la urmă i-am deschis uşa
şi-n faţă mi-a sărit un „i”
l-am întrebat pe cine caută
şi mi-a spus că pe mine cu siguranţă
era supărat că nu ştie din ce motiv
a fost alungat din marea familie a literelor
şi nu mai are unde să locuiască

mi s-a făcut milă de el şi l-am primit
deşi unori îmi părea suspect
precum o spadă
sau un ţurţure atârnat periculos de tavan
din care-mi tot picurau pe mochetă lacrimi
am pus repede un lighean

(litera asta se transforma în fiecare zi în altceva
şi acum mă întreb oare cum aş putea să scriu despre el
înainte să-mi sară lumea în cap
că mi-am permis să dau numele acestui poem
atât de lipsit de originalitate
şi parc-au mai scris şi alţii despre asta)

şi dacă „i”
este marele monstru din poveştile budiste
oare nu risc prea mult
dar nu se poate
gândind numai, „i” s-a dublat
şi-a urcat pe o plăcuţă lângă fratele geamăn
în vârful unei cruci

la-m pus atunci pe „i” la orizontală
să facă un exerciţiu frumos de apariţie şi dispariţie a punctului

să scrie pentru toţi cititorii în limbaj morse
următorul mesaj:

„eu sunt doar „i”
titlu şi poem în acelaşi corp
imaginaţi-vă că nu s-a scris nimic până acum
în acest text lung
şi acasă
sunt numai acolo unde-mi este acceptată
simplitatea
necondiţionat
fără întrebări
punct”

P.S. După ce am scris toate acestea şi după ce acest poem va fi ctitit de toată lumea şi mai ales de nou-născuţi, cred c-aş putea să şterg tot şi să-l las doar pe „i” să vorbească în locul meu, pe limba tuturor. Pentru că numai „i” ştie cu adevărat ce este în mintea mea, în sufletul meu. Dar cu siguranţă nu mă va trăda, va spune doar „i” şi va fi suficient.