joi, 4 noiembrie 2010

De ce (nu) iubim aerienii

sunt un claun cu faţa multicoloră
jumate’ râde jumate’ plânge
împart baloane copiilor
gratis
ţopăi aiurea pe alei
împart fericirea-tristeţea
sub feţe de căţei pictate pe cauciuc

aerienii tot cad
şi rănesc pământenii
se cred mai presus
nu calcă ci muşcă pământul cu tălpile
sfidează
de parcă nu iluzia ar fi sămânţa certitudinii

hai la masă, azi servim fulgi de păpădie
cu lapte şi miere
dar nu mă vrei
nu mai vrei
farfuriile iar zboară de-aiurea prin casă
furculiţe planează fetiş pe gâtlejul tău
nu eu le-am învăţat asta
eu doar le ating cu gândul
se supun orbeşte
şi-aveam un chef nebun să iubesc
să mă las în mătase roşie
dar mi-am uitat nasul de claun
speram să râzi şi să uiţi
ce nu sunt
dar nu
tu nu
nu-mi mai rămâne decât
să-mi iau jumătatea tristă în braţe
cealaltă cade iar în tavan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu