Născută între două nopţi

sunt limpede
sub coastele mele
văd plămânii cărbuni
şi inima un clopot de alamă
- întors cu gura spre cer

nu ştiu cu ce m-ai hrănit
Mamă atunci
de nu mi-a ajuns şi acum
stomacul mi-e strâmt
- flămând tot mai mic

de ce m-ai făcut
între două nopţi
întind ceaşca asta
picură-mi doar un strop
din tine

cerul meu e un ibric
din care curge
doar lapte înnegrit
destinul o lingură
ce-mi plimbă zaţul în voie

la mine dimineţile
sunt ciucuri de sâni
înţărcaţi - împietriţi
poate la tine pruncii
sunt graşi şi frumoşi
ca braţele tale
te-ntreb doar
de ce m-ai lăsat
să mă nasc atunci

dar nu, tu Mamă
n-ai de unde să ştii
pentru că eu te-am părăsit
şi n-am vrut decât să caut
tot ce n-ai putut găsi

în mine