sau poate mesagerul
uit cine sunt
nici nu mai ştiu cine credeam că voi fi
şi totuşi sunt tot aici
şi tu tot acolo
mi-ar fi mai uşor să ne ştim la aceeaşi masă
în faţa aceleiaşi foi
acum retrăiesc dragostea ca pe o molimă imaginată
începută într-o altă zi călduroasă de luni
trebuia să fie o zi urâtă de toată lumea
pentru că era ziua trezirii mele
nu ar trebui s-o iubesc
totul e incubat în ea
sub crusta unei nunţi perfide
o viaţa supusă, frumoasă
te-am înghiţit, fără să vreau, în poveştile mele cu mine
deşi vărsam simplul adevăr din mine
cu cerneală albastră
poate nu ştii dar ţi-am împăturit iubirea
în inima mea
ca pe-o coală albă
încă mai aştept
clipa când o vom scrie împreună
poate acum e prea devreme
inima mea nu e o cutie poştală
nu va îndrăzni nimeni
să scoată din ea mesajul
cine ştie când va ajunge la tine
poate nu în felul în care toată lumea îl ştie
dar tot vom putea scrie pe aceeaşi hârtie
oriunde
vom descoperi cândva şi mesagerul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu